-
Autorii
Alexandru SuteuPoze
31/01/2008 — Alexandru Suteu
20 Răspunsuri la “Poze”
Lasă un Răspuns
-
comentarii recente
Dolfi on Forum Manuela on Forum Manuela on Forum alin csurcui on Despre Zagar margit on Despre Zagar Johann Krestel on La Conte del Corte Marius N. on Poze marius on Video Dolfi on Despre Zagar un prieten .........… on Știri
01/02/2008 la 9:09 PM
Doar cine cunoaste stie cat de mult s-a schimbat Zagarul de la plecarea sasilor in Germania. Asa ii de frumos sa vezi cum arata inainte satul natal si cum arata acum. Schimbat asta e cheia…
19/03/2008 la 12:48 PM
Deasupra dealurilor, taiate parca prea dur de Tarnava Mica, vantul de februarie, atat de urat de tigani pentru fumul pe care il revarsa in casa, isi face cu prisosinta datoria. Nori negri furiosi alaturi de cei albi, mari si pufosii ameninta sa rupa in doua micuta asezare de pe Valea Domaldului. Totul pare doar o farsa a naturii pt ca in scurt timp soarele reapare printre nori pufosi, incalzind pe toti deopotriva, pe tiganii de la intrarea din sat care au pus monopol pe casele sasilor plecati, invaluindu-le de a lungul anilor intr-o igrasie sinistra, pe oamenii de pe ulite care se uita intrebator la noi, dar si pe cele doua berze semete care de pe turnul maret al bisericii din Zagar scruteaza maretia dealurilor din jur.
In fata noastra, mergand spre biserica lutherana, tanti Kathi , cum ii spune toata lumea, ne poveste de vremuri de mult apuse, de lole nebune de mascati ciudati de fanfare care cantau trei nopti si trei zile.
Peste toate, ramane in mintea noastra doar batranul sas din Zagar, care murind in Germania a lasat toata agoniseala de o viata, circa 500.000 de marci comunitatii din Zagar pt intretinerea bisericii.
………Doar berzele mai misca ciocurile lor enorme cautand parca nordul intr-o mare prea involburata.
Intram in biserica sasilor cu o curiozitate nascuta din amintirea celor mai bine de 800 ani de existenta a acestei natii pe pamanturi ardelene. Totul pare nemiscat. Doar urma unei pete de ape pe perete, aparitia florilor de mucegai si ramasitele mesei unui dihor ratacit prin podul bisericii aminteste de vicisitudinile naturii. Slujbele se mai tin doar o data la o luna si doar vara, pt ca iarna e greu sa incalzesti sala foarte incapatoare a bisericii. Si totusi se umple! Cu cei 5 sasi din Zagar, cu 12 sasi din Seleus care coboara dealul semet care margineste ca o fortareata naturala Zagarul si cu alti vreo 30 de prin partile Viisoarei.
Glasul aspru al gazdei noastre, nesperat de dur si patrunzator pentru cei 86 ani, sparge barierele naturale si cutremura tacerea bisericii. “Aici stateau tinerii. aici stateau batranii satului, aici femeile, iar pe aceasta banca frumoasa imbodobita cu motive florale, gotice, stateau invatatoarea, preoteasa, primarul” zice tanti Kathi mandra ca poata sa rasfoiasca niste foi galbene de vreme din traditia si istoria sasilor. Dar totusi acum nu mai sta nimeni……. Au plecat cu toti lasand in urma case care sunt si ele prea mandre ca sa se prabuseasca sub povara timpului si neglijenta generatiilor actuale, garduri marete si solide in spatele carora se planuia marele exod, curti mari si spatioase invadate in prezent de maracini, pivnite in care butoaiele de vin nu mai aveau loc si din care pana si soarecii au plecat spre zari mai roditoare, camari in care rafturile gemeau sub greutatea borcanelor pregatite de gospodinele harnice si in care acum goliciunea este stapana suprema.
“Sunt prea mandri ca sa recunoasca ca le era mai bine aici” se aude trufas glasul ghidului nostru. Se intorc cu o tacere si o apasare in suflet, plangand de cate ori vin sau de cate ori pleaca. “Stau la Sovata la hotelurile alea si la Baii” atat de dragi batranilor cu oasele perpelite de vreme. Doar doua zile aloca satului natal atat cat tine Sarbatoarea fiilor satului, nefiind in stare sa intre in fostele gospodarii care acum apartin altora. “Anul trecut a venit si fata mea”. I s-a propus un post de invatatoare in sat, post pe care de altfel a mai fost, numai sa ramana, dar greutatile finaciare de aici au triumfat.
Urmeaza o tacere macabra care prevesteste un trecut prea dur si prea crud pt acesti oameni. Impreuna cu sotul, Tanti Kathi a fost deportata in Siberia locurilor vesnic inghetate, ca o pedeapsa absurda pentru simplul fapt ca se inrudeau cu un om ale carui idei au inclinat balanta sociala a lumii, exterminand aproape o natie intreaga. S-au intors cu bine pentru ea si cu urmari grave pentru sot de-a lungul anilor. Au jurat sa nu mai paraseasca niciodata pamantul natal al celor sapte cetati.
…………Deasupra pe acoperisul bisericii o barza isi reface echilibrul zdruncinat de o pala vant, intinzand o aripa mare si ciufulita ca o mantie protectoare deasupra noastra.
Ne intoarcem catre casa gazdei noastre tacuti si cu ochii intrebatori. In jurul nostru case marete cu frontispiciul decorat cu frunze de vie si ciorchini de struguri amintesc de simbolul scaunului de care apartinea satul-cel al Sighisoarei. Tigani bronzati de soare, vant si bautura isi ridica ochii intrebator de dupa borurile palarilor mari. “Nu ne fac nici o problema, sunt linistiti ” spune doamna noastra.”Cu ani in urma furau orice si de la oricine, acum s-au linistit” intelegand parca si ei, oamenii care se puteau adapta oriunde, ca nomadismul e o notiune de mult apusa.
Acasa in poarta ne asteapta Hant. Holtei, blond, solid si harnic are un zambet strengar in coltul gurii. Este un cavaler teuton ratacit de regimentul sau. A fost in Germania, a plecat din Romania prin ‘92,mai bine spus, ca sa scape de armata si ca sa ramana acolo, dar ajuns pe pamanturi straine lui si-a dat seama ca industria nu e de el si pe de alta parte mama si bunica singurele care mai ramasesera in Romania nu pot cultiva 26 ha de pamant. Acum e linistit. Casa lui e aici si cui ii trebuie “Germanie nu are decat sa mearga”
Casa este un adevarat muzeu al satului traditional sasesc cu mobila mostenita din generatie in generatie, paturi pline cu perne, dulapuri cu broderie florala incrustata in lemn, iar pe pereti sta la loc de cinste confirmarea fiecarui membru al familiei.
Pe un perete, stingher, dar maret prin dimensiuni sta la loc de cinste un covor tesut cu emblema tinutului celor sapte cetati. Oameni in toata firea au traversat un sfert de Europa pentru un trai mai bun si o viata mai prospera.Au ridicat din nimic cetati, biserici marete, sate falnice si mandre in care s-au luptat cu intreaga suflare orientala. Acum urmasii lor s-au intors in patria mama, lasand in aceste sate o mana de oameni care se chinuie sa intretina niste biserici gotice si reci ca inima lor, care de la an la an isi pierd menirea de afi. Dar acest aspect este o alta poveste…….
Se lasa seara. Iesim sau plecam. Nici noi nu mai stim mult prea imbujorati de vinuletul usor pus la dispozitie de gazde. Ne luam la revedere si plecam spre lumea noastra civilizata, fara lole, fara mascati care danseaza, fara fanfare care canta trei nopti si trei zile.
………..Berzele de pe acoperisul bisericii au plecat si ele spre zari mai calde, in urma lor ramanand, un cuib si niste pene stinghere pe tiglele bisericii. Ca si la sasi , doar case si ramasite…………
22/04/2008 la 7:32 PM
Super de tot
cine a facut pozele bravo lui
sunt reusite
zagar un loc unde te poti relaxa
GABY DIN MOLDOVA
si unii din zagar stiu cine sunt
06/06/2008 la 8:39 AM
Salut Alexandru,te felicit pentru activitatea pe care o desfasori in Zagar si pentru initiativa de a creea acest mod de comunicare.Cred ca esti foarte tinar,de aceea nu te cunosc,iar eu sint plecat de peste 30 de ani din Zagar.Urmaresc frecvent ceea ce se intimpla in Zagar,am vazut pozele si.. in felul acesta imi amintesc de anii copilariei.Poate mai comunicam.Te salut si poate ne intilnim la vara cind intentionez sa vin acasa.
20/06/2008 la 12:02 PM
Ceau Alex,ma bucur mult pentru acest site.Pozele sunt super si imi aduc aminte de vacantele petrecute acolo la bunici si de prieteni mei.Sper sa ne cunoastem vara asta .
23/09/2008 la 1:50 PM
Ciao, Alexandru,
te mai ocupi de situl Zagar? Mi se pare o ideie neobisnuita sa faci un site despre satul nostru. Bine ca l-ai facut. Esti de acolo? Mai ajutat putin sa imi dau seama ca Zagar chiar exista si acuma, diferit, dar exista, si nu a ramas inghetat in timp in 1982 cand am plecat din sat. Sint sasoaica, de 8 ani traiesc iar in Romania.
07/12/2008 la 6:57 PM
Bravo,Alex! Treaba buna ai facut!
23/12/2008 la 5:09 PM
SALUT
23/12/2008 la 5:28 PM
Incerc sa-mi amintesc cine era Martin Hedrich ,dar dupa mai bine de 30 de ani de cind sint plecat din Zagar imi este aproape imposibil.Oricum in mod sigur sintem consateni si ma bucur ca am ocazia in acest mod sa comunic cu cei din Zagar.Cred ca sinteti un mare colectionar de obiecte traditionale sasesti , care sint foarte valoroase acum.Felicitari pentru frumoasele versuri pe care le-ati scris si care ne duc pe toti cu gindul la casa parinteasca din Zagar de care ne este foarte dor.Sarbatori fericite tuturor si ,,La multi ani,,.Poate mai comunicam.
23/12/2008 la 8:00 PM
Cu ocazia sarbatorilor de iarna le urez tuturor Zagarenilor si in special familiei mele un calduros ,,LA MULTI ANI, CRACIUN FERICIT SI IMPLINIREA TUTUROR DORINTELOR”.
La Navidad es el almacen del tiempo para desempolvar recuerdos, un puente para unir corazones, resembrar las alegrias ya perdidas…
La Navidad que convierta: cada dolor en paz y alegria
cada deseo en esperanza y realidad
cada lagrima en sonrisa y felicidad
Fie ca Sfintele sarbatori de Craciun sa va aduca in suflet lumina,dragoste,bucurie,speranta…
29/12/2008 la 8:48 PM
Bravo Alex,LA MULTI ANII la toti
02/01/2009 la 10:19 PM
Foarte frumos Zagarul bravo Alex!!!!!!!!!!!!Sooooooper fain au iesit pozele
16/01/2009 la 6:37 AM
fain poze ai facut copile!!!frumos zagarul nostru…bravo tie nota zece.fa o poza sh la casa mea si a lui ionela k doar sh casele noastre is faine,nu numai a voastre!!!
29/01/2009 la 5:59 PM
mama ce sa shimbat zagaru de cand am plecat de acolo…ii sooooooooooperr…chiar mii dor d voiii ffff tere si deabea ast sa vin in zagar,,,.. va pooooop
05/02/2009 la 6:45 PM
Cine locuieste in casa de culoare galben?Domnule primar,cred ca e cazul sa schimbi poarta de la Primarie ca este de pe vremea bunicilor nostrii.Nu te supara pe mine pentru aceasta observatie pentru ca sint unchiul tau de la Suceava.Te salut si iti doresc succes in activitatea pe care o desfasori la Primarie.
Salutari din partea noastra la toate neamurile si la toti zagarenii.
05/02/2009 la 11:56 PM
Domnule Stoica Viorel…..poarta de la Primarie tocmai a fost schimbata cu una din fier forjat, usoara si foarte frumoasa!!!!
Aici eu sunt de vina ca nu am reactualizat pozele!!!
Cu stima ,
Alexander Suteu
07/02/2009 la 3:14 PM
BRAVO DOM PRIMAR STIAM EU CA NEAMURILE LUI STOICA SINT GOSPODARI.ASTEPT NISTE POZE CU FUNCTIONARII PRIMARIEI SI ALTE IMAGINI DIN SAT.SALUT ALEX ,SUCCES LA SCOALA AM VAZUT CA AVETI SI NISTE OLIMPICI-FELICITARI
01/03/2009 la 12:48 PM
felicitari Alexander
am cunoscut si ieoo acum Zagaru din poze 
) imi place,bravo tie :*
08/06/2009 la 11:44 AM
Salut la toti. Alex ma bucur tare de tot ca am vazut ceea ce ai facut despre Zagar. Suuuuuuuuuuuuuper. Cum iti merge? Ce mai e nou pe la voi? Va pup pe toti. Spune salutari si la dl. Ilies. va salut dulce pe toti
20/08/2009 la 8:24 PM
Buna ziua tuturor Zagarenilor(ramasi acasa si cei plecati pe meleaguri straine) ce pot sa spun e faptul ca este extaordinar sa vezi dupa o vreme atat de indelungata locurile natale atat de dragi si pline de amintiri frumoase care ne leaga pe toti cei care am copilarit acolo.
Bravo Alex ai facut ca Zagarul sa inainteze cu inca un pas spre modernizare.
Va salut pe toti si in special pe cei ce ma cunosc.