MICUL SCRIITOR

                    INTÂLNIREA  CU UN

                                                       RIGĂ   SPIRIDUŞ

DE ICHIM ALEXANDRA-IRINA,Clasa a VIII-a

Spre sfarsitul anotimpului in care natura se dezlantuie tulburator de frumos, copacii incep incet sa-si arate splendoarea luându-se la intrecere cu natura mama, fiecare aratandu-si magia frumusetilor de verdeata.

Dar in timp ce magia verde din natura isi arata a ei enigma, la radacinile unui nuc batran intins cu crengile lui si facând o coroana imensa din crengi si frunze si avand radacinile noduroase si groase dar in acelasi timp frumoase, sta o fiinta mica, verzuie, cu o palarie pe jumatate decat una obişnuita,cu aripi parcă ale unui fluture dar transparente si lipicioase,imbracata in culori verzui aprinse la lumina soarelui.Acea fiinta minuscula nu era ceva obişnuit ca o insectă normala ci era un spiridus, ce apare in fiecare an la nasterea naturii, pe nume Apatura Iris ce se talcuieste Regele Spiridusilor.

In timp ce acest spiridus străbătea prin livada de meri, peri si alti copaci infloriti,prietena mea Andreea a venit la mine să mergem la cules de păpădii de abia inflorite si sa  facem apoi din ele coronite galbene.

Pe cand noi colindam livada inflorită,l-am zarit pe acest rege al spiriduşilor,zburând prin jurul batrânului nuc si lăsând in urmă dâre de praf luminos, cu o bacheta magică cât un băţ de chibrit,invârtindu-l în cercuri.

Cât timp noi priveam spiridusul,el isi făcea treaba.Dar,spre stupoarea  noastră,totul in jur a inceput sa înverzească  prin minune.În timp ce priveam foarte mirate spiridusul,acesta ne-a vazut,s-a apropiat de noi să ne salute insa noi,foarte speriate,am luat-o la sănătoasa.

Noi,crezând că am scapat de el ne trezim cu acesta dupa noi:

-Buna ziua!

Noi de spaimă nu am raspuns nimic,insă el ni s-a prezentat:

-Mă numesc Apatura, Rege al spiridusilor .Sunt un spiridus magic ce ajuta natura să înflorească si să înverzească.

Noi eram cam neâncrezătoare insă in cele din urmă am prins curaj si i-am spus cum ne cheamă si l-am intrebat ce căuta el pe acolo.

-Eu am iesit pentru ultima dată in natură să-mi chem semenii in Împărăţia de Purpură din copacul nuc. Sezonul nostru de ajutat natura s-a sfârsit.Acum că trebuie să plec vreau să-mi promiteţi că nu veţi spune nimănui ca m-aţi văzut.

-Bine. Dar noi cum ne vom mai putea intâlni,cum dăm de tine?

Atunci el a grăit:

-La copac, bateti de trei ori in rădăcina batrânului nuc si  voi trimite dupa voi.

Atunci, spiridusul cel verde a dispărut,lăsând in urmă un nor de praf sclipitor.

De fiecare dată de atunci când am vrut să ne intâlnim si să vorbim, el ne-a primit cu drag în imensa si frumoasa lui impărătie,pe care nu o voi uita vreodată.

De atunci, în fiecare an, la început de primăvara, regele Apatura împreună cu slujitorii lui vin să ajute natura să  înverzească si să-si împlinească ţelul.

MAGIA PĂDURII IN PLINĂ TOAMNĂ

De Ichim Alexandra,clasa a VIII-a

Este o dupa-amiază dezmierdată de toamnă.

Mă plimb domol pe poteca împodobită cu Frunze iar nucile imbrăcate in cămăşi zdrenţuite plâng si ele de dorul   verdetii.

Stratul gros al frunzelor galben-maronii au reusit să mărginească cărarea.Pădurea tristă aproape moartă fiindcă a ignorat verdele, acum este pustie. Singurii prietenii care i-au mai rămas sunt vântul si frigul.Păsesc uşor in pădure si văd cu totul pare o magie a locurilor tainică, a locurilor ce ar putea însemna o minunătie pentru multi dintre noi, copacii sunt si ei tristi că le-au pierit multi fraţi.

Fiecare lucru are o taină a sa ,una mai speciala decât alta dar a potecii……..sfârsitul ei nu cred că a fost găsit.

Poate că nimic nu a fost ca strigătul cerbului infrigurat, de bătrânul vânt ce se crede domnitorul tuturor.

Soarele palid dintre ramurile nemiscate ne va mai lumina…..oare?

Ploaia parcă pălmuieste cu fiecare picătura trunchiul copacilor , frunzele sunt ridicate de pe pamânt ,iar fulgerele si tunetele îi joacă feste întregii păduri.

Pentru multi dintre noi toamna este anotimpul in care simtim mai multă dragoste fată de natură  pentru ca şi ea are nevoie de noi.

MICUL JUDEŢ

de Lăcătuş Angela,clasa a VIII-a

Era o zi obişnuită asa cum începe mereu.Dar ce inseamna o zi obijnuita in MICUL JUDET?.Pentru toti cred ca inseamna o zi plina de stres.

Eram in masina blocată in trafic impreună cu sora mea si ne intrebam : Când vom scăpa din acest cosmar oribil? ,asa că eu am inchis ochii si mi-am imaginat că Micul Judet este un oras care nu va mai fi asa aglomerat datorită caselor de ultima generatie.An de an în acest oras se plantează sute de copaci pentru ca oameni si animalele să respire un aer  cât se poate de curat. In acest oras aerul nu va mai fi poluat datorită masinilor care  nu functionează cu combustibil asemenea celor din zilele noastre ci  cu apa. Acest judet pare să fie unul frumos si linistitor deoarece totul pare sa fie curat.

Când am deschis ochii am realizat că trebuie să ne apreciem oraşul asa cum este el si cu bune si cu altele mai putin bune.

O DISCUŢIE   NEOBIŞNUITĂ

De Scutelnicu Delia-Elena,clasa a VIII-a

As putea să spun multe despre mine, că sunt banală, inutilă, veche, de fapt asa mă consideră unii,insă am fost de folos pentru multe persoane deoarece informatia mea este utilă tuturor trecătorilor.

Multi nu mă băgau  în seamă de cele mai multe ori si nici nu sunt prea observată din cauza plantelor care au inceput să mă acopere cu totul.

Daca nu va binevoi cineva sa mă renoveze cât mai curand,voi disparea cu totul deoarece de la atâta vânt si ploaie cât am indurat am devenit tot mai stearsă.Nu i-as dori nimanui să fie in locul meu,să fie uscat de soarele puternic al verii,bătut de vânt toamna si să înghete sau să fie acoperit de zăpadă iarna.

Ei bine , sunt o banală dar utilă bornă kilometrică ,uitată de aproape toti dar folositoare tuturor.

Insa intr-o zi,fiind plictisita si trista ca de obicei,un iepuras mi-a inveselit  ziua,purtând cu el o discutie neobisnuita dar si amuzanta.

Totul a inceput asa.

Era septembrie si, desi era toamna, era o zi frumoasa cu un soare mare si calduros pe cer iar un vânt cald adia usor,cand aud ca vine cineva din tufis.

-Hei!Cine-i acolo?intreb eu.Insa nu primesc nici un raspuns asa ca am mai incercat  o data.

-Hei!E cineva acolo? Dar nu am terminat bine propozitia când, dintr-o data,imi sare in faţă un iepuras.

-Buna ,iepuras!Ce faci pe aici?intreb eu zâmbind.

Auzindu-ma ,iepurele a sarit speriat.

-Nu te speria,nu-ti fac nici un rau!ii raspund eu calma.

-Buna!spuse el timid.

-Ce faci pe aici?

-Eu?Pai…am plecat sa cuceresc lumea ,m-am hotarat sa-l inving pe marele leu si sa devin eu regale animalelor.

-Serios?!il intreb eu amuzata de acest raspuns neasteptat.Si cum ai de gand sa faci asta?

-Pai…pai…pai…nu stiu,inca nu am un plan concret dar am sa gasesc eu ceva.

-Daaaa! Cu siguranta ai sa gasest!ii raspund eu si mai amuzata.

Atunci s-a auzit deodata un bazait iar iepurasul a sarit imediat foarte speriat,facand niste ochi mari cat cepele.

-Ce-i asta?Ce s-a auzit?Ai auzit si tu?si tusti!in spatele meu.

-E doar o albinuta,iepurasule!Parc aziceai ca vrei sa devii regale animalelor,,nu?Unde ti-a disparut eroismul?il intreb eu razand.

-Buna iepurasule,buna borna!ne saluta voioasa albinuta dupa care si-a luat zborul plin de veselie.

-Borna? Cine este borna ? ….intreba nedumerit iepurasul.

-Dar bornele nu trebuie sa aib ascrisa pee le o informatie?

-Ba da!

-Pai si a ta unde este?

-Mi s-a sters de atata vant si ploaie.

-Imi pare rau.Deodata se auzi o voce care striga:

-Alfred,Alfred!

–Oh,asta sunt eu,probabil este mama mea,ma cauta.

-Trebuie sa plec,borna dar promit ca dupa ce devin stapanul lumii,am sa ordon sa fii renovata si respectata,insa acum trebuie sa plec pana nu intru in alte incurcaturi.

-Bine,iepurasule !îi răspund eu râzând.Ai planuri mărete.

-Da!Iti multumesc pentru ca m-ai ascultat!

-Cu mare placere!Sa nu uiti sa mai mai vizitezi.

-N-am sa uit.Pa!

-Pa!

Si uite asa a devenit ziua aceea una mai frumoasa gratie unui iepuras care dorea sa cucereasca lumea.

                                                                            PE ARIPILE  CARTII

                                                     De Gradinar Marian,clasa a VIII-a

Intr-o zi, dis-de-dimineata m-am pregatit sa merg la biblioteca. Ajuns acolo am constatat ca, din pacate, era inchis. M-am intors oarecum dezamagit acasa  gandandu-ma unde as putea gasi o carte pe care nu am mai citit-o si, dintr-o data,mi-a venit o idee.

M-am urcat in podul casei mele si, intr-un colt intunecos,am gasit un cufar prafuit si uitat de vreme acolo. L-am deschis cu grija si ,spre surprinderea mea,acolo am gasit o carte cu copertile de aur iar intr-un plic era si o cheita tot din aur.Am luat cu emotie cheia si am deschis acea carte misterioasa care nici nu avea un titlu.

Indata ce am deschis cartea s-a intâmplat ceva cu totul deosebit fiindca o lumina puternica si aurie m-a absorbit pe data.

M-am trezit intr-o alta lume, necunoscuta si cu totul diferita fata de ceea ce stiam eu fiindca era una stiintifico-fantastica.

Erau acolo niste fiinte foarte ciudate,niste extraterestri,care din cauza acelei planete aveau urechile ca ale unor spiridusi,capul alungit,pielea mov cu verde si cu mii de stelute sclipitoare de argint.Erau foarte frumosi si pareau prietenosi.

L-a inceput nu m-a observat nimeni deoarece eram pe un bloc din metal si astfel am putut sa-i observ mai bine pe acesti locuitori ciudati dar si fermecatori ai acestei planete.Cartea pe care o deschisesem se transformase acum intr-o nava spatiala si,urcându-ma in ea, imediat a si pornit si a aterizat exact in mijlocul acelor extraterestri. Coborând eu din nava cu mare teama dar si curios de ce se va intampla acum, am observat cu mare surprindere ca toti au ingenuncheat in fata mea.  Vazându-ma surprins, mi-au spus ca eu sunt alesul lor pentru a-i salva.Mi-au povestit ca toti locuitorii acelei planete erau blestemati de o zeita pe nume Raiana ca cei sa aiba mereu acele urechi ciudate de spiridusi si capul asa de alungit cum il aveau acum.Acel blestem se putea destrama numai prin venirea unui pamântean pe acea planetă iar acela eram chiar eu.

Am cercetat apoi mai cu atenţie acea planeta si am vazut ca totul era acolo numai si numai din metal, nefiind nici un fir de iarba sau de alta vegetatie iar oxigenul provenea doar de la niste radacini ciudate aflate din loc in loc.Aspectul acesta al planetei era din cauza blestemului acelei zeite si chiar unii extraterestri care indraznisera sa i se opuna se transformasera in metal.

Nici soarele care ar fi trebuit sa straluceasca si sa incalzeasca acea planeta nu mai avea putere si de aceea acolo era peste tot o umbra intunecata de parca tot timpul ar fi fost noapte.

Extraterestrii mi-au spus apoi ca zeita cea malefica locuia pe un munte foarte inalt numit si Muntele Galaxiei.Ca sa eliberez planeta de sub puterea zeitei tebuia doar sa ajung pe acel munte si sa fiu fata in fata cu Raiana si astfel totul si-ar reveni la normal.Mi s-a spus ca acea zeita avea un chip hidos si infricosator.Ea ii blestemase pe acei extraterestri deoarece i se spusese ca exista viata si pe celelalte planete iar ea nu a suportat gandul acesta deoarece ar fi dorit sa fie singura stâpană a acelei galaxii.De atâta răutate si invidie de care era cuprinsă ea a imbatrânit si avea acea infatisare urâtă.

Mergând sa o caut pe acea zeita am ajuns la poalele Muntelui Galaxiei si acolo am gasit o pestera in care am intrat cu o oarecare teama si emotie. Nu stiam ce ma poate astepta si pe mine la intalnirea cu acea  zeita.Spre surprinderea mea ea era chiar acolo ,in mijlocul multor lumanari aprinse si facând fel si fel de vraji.

Auzind un zgomot in spatele ei s-a intors si atunci s-a intamplat miracolul mult asteptat de toti locuitorii acelei planete.Cum m-a vazut si privirile noastre s-au intalnit intreaga planeta si-a schimbat infatisarea in cea dinainte de a fi blestemata, fiind acum neasemuit de frumoasa.

Din pamant au aparut ca prin farmec mii si mii de flori care de care mai colorate si mai minunate, paduri imense,izvoare de apa cristalina si chiar aerul parea colorat in multe nuante deosebite. Soarele a inceput sa straluceasca din nou si intreaga planeta era una parca desprinsa din basme.

Zeita s-a transformat si ea devenind foarte frumoasa si tânără, buna si increzatoare.Mi-a luat mâna usor si mi-a spus pe un glas cristalin:

-Iti multumesc,  tinere curajos pentru ceea ce ai facut scapandu-ne de blestemul acesta din cauza neincrederii mele. Imi pare rau pentru faptele mele si ma bucur ca exista viata si pe alte planete.Am putea deveni prieteni si sa invatam multe unii de la altii.

Indata si infatisarea extraterestrilor s-a schimbat in ceea dinainte.                                                     Bineinteles ca acum era numai bucurie pe acea planeta fiindca se terminase totul cu bine .Dupa ce mi-au multumit pentru ca le-am salvat planeta ne-am luat       ramas bun si m-am intors in nava cu care venisem pentru a ma intoarce pe Pamant.In timpul calatoriei mele am atipit iar cand m-am trezit eram din nou in podul casei mele de parca nici nu ma miscasem de acolo.Eram tot cu cartea in mana si, spre surprinderea mea, am observat acum titlul cartii care ma dusese in acel vis fantastic, ea numindu-se ,,Pe aripile cartii,,.

PE O ALTA PLANETA                   

DE ICHIM ALEXANDRA-IRINA,clasa a VIII-a

                   Era o dimineata obişnuita de scoală aveam prima ora din program limba romana si eram tare obosita. Fiindca ma culcasem cam tarziu aseara, auzeam ca prin vis de planete,nave spatial deoarece studiam operele stiintifico-fantastice la literatură cand,deodata,am auzit o voce stranie spunându-mi sa ma trezesc. Eu am observat atunci ca nu mai eram in sala de clasa ci  intr-un pat mare si frumos format din frunze iar langa mine era chiar o pantera.Aceasta avea blana de culoare roz si atat de pufoasa  ca nu-ti venea a mai lua mana de pe ea.

Nu aveam nici o idee despre locul in care ma aflam asa ca am inceput sa ma panichez.Atunci,spre surprinderea mea,pantera mi-a spus ca nu am de ce sa ma tem pentru ca toate animalele de acolo sunt blande si pot chiar vorbi cu ele.Facand cunostinta am aflat ca ea se numeste Pinki si apoi a inceput sa imi arate imprejurimile acelui loc.Mergand dupa ea am ajuns intr-un loc  parca desprins din rai.

Era un loc absolut minunat in care existau o multitudine de flori splendide a caror mireasma plutea in aer,mai erau si multi copaci cu trunchiuri in tot felul de forme si de diferite nuante de culori .Vazand acel loc minunat,i-am spus panterei:

-Pinki, ador locul acesta si nu as vrea sa mai plec de aici vreodata!

-Pai si normal, esti pe o alta planeta!

-Serios? Nu stiam! Si cum se numeste aceasta?

-Noi animalele de aici ii spunemVenus.

-Interesant nume.

Nu departe de acel loc clipocea un izvor ce se rostogolea printre pietre si in care se oglindea soarele ce stralucea printre ramurile copacilor.

Era atat de frumos acolo!

Pinki m-a intrebat apoi daca nu vreau sa-i cunosc si prietenii iar eu am raspuns ca mi-ar face o mare placere acest lucru.Ea se intelegea foarte bine cu animalele din jungla care erau foarte prietenoase.

In timp ce vorbea cu Pinki,apare dintr-o data o alta pantera,pe nume Oscar,care era de culoare negra.Ea avea in gura un buchet cu cinci flori foarte frumoase cu nuante diferite ,una era albastra ca safirul,alta rosie precum rubinul iar celelalte erau vernal ca topazul,galbena asemenea chihlimbarului si roz precum ametistul.

-Poftim,frumoasa fata,mi-a spus Oscar.Primeste aceste flori minunate dar magice in acelasi timp.

-Chiar sunt magice?am intrebat eu.

-Bineînteles!

-O!Multumesc!Foarte frumos din partea ta sa mi le dai mie!

Intre timp Pinki imi spune sa ma asez pe spinarea lui Oscar deoarece se insereaza si trebuie sa ma odihnesc undeva.Oscar impreuna cu Pinki m-au dus din nou in acel pat de frunze in care eram cand ne-am intalnit si mi-a spus:

-Tine aceste flori in mana si sa nu le dai drumul deloc,nici după ce vei adormi.Era vorba despre cele cinci flori magice primite de la Oscar.

-Desigur,Pinki,i-am spus eu.

-Acum e timpul sa dormi.

-Bine,noapte buna!

-Noapte buna , printesa!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Imediat ce am pus capul pe perna din frunze,am si auzit o voce strigandu-ma dar de aceasta data cunosteam aceasta voce.

-Alexandra! Alexandra! Alexandra!

-Da,da,da!raspund eu speriata.

M-am trezit dintr-o data in sala de clasa in banca mea iar cea care ma striga era doamna diriginta.

-Alexandra!

-Da,doamna diriginta!

-Ce s-a intamplat cu tine? Ai dormit toata ora!Iar nu ai dormit suficient si ai stat prea mult la calculator?

-Pai…

-Pai …ce! Astept o explicatie.

-Da, am stat!raspund eu cu jumatate de gura.

-Nu ai auzit nimic din ce am discutata noi la ora!

-Imi pare foarte rau,doamna diriginta.Promit ca nu se va mai repeta.

-Sper.

La sfarsitul orelor,dupa ce am ajuns acasa,mergand obosita in camera mea,am vazut pe patul meu un buchet de flori exact ca acela pe care l-am primit de la pantera Oscar in timpul visului meu la ora de limba romana.Foarte mirata,am inceput sa-l strig pe tatal meu:

-Tata,tata!

-Da, ce s-a intamplat?

-De la cine sunt florile acestea?l-am intrebat eu.

-Le-ai primit prin posta de la un baiat.

-Uaaaauuu….

-Ce este?

-Nimic.

Si intorcându-ma in camera mea,am inceput sa scriu o compunere despre ce mi s-a intamplat pe acea planeta,,Venus,,.

PESTE 500 DE ANI

de Scutelnicu Delia-Elena,clasa a VIII-a

Totul a inceput intr-o zi de iarna in timp ce inghetam in statia de tramvai.Ochii mă dureau din cauza albului imaculat si orbitor al zapezii,sangele aproape ca-si inceta cursul lui obisnuit…ce mai…stateam intepenita intr-un loc parca asteptand sa devin un cub de gheata…cand,spre norocul meu a aparut salvarea mea…tramvaiul.Urc,imi iau biletul si apoi ma asez cuminte pe un scaun.Incetul cu incetul am inceput sa ma incalzesc si ma simtea atat de bine de parca eram in rai.Molesita…simtindu-mi pleoapele din ce in ce mai grele am adormit.Insa nu pentru mult timp deoarece ajunsesem deja in statia in care trebuia sa cobor.

Deschizand usa tramvaiului,am coborat cam somnoroasa,iar cand am deschis ochii,spre surprinderea mea,eram intr-o alta lume.La propriu vorbind.Practic,intr-o clipa totul era schimbat.Era foarte ciudat deoarece nu stiam UNDE SUNT,CE CAUT IN ACEL LOC si mai ales,intrebarea mea cea mai mare UNDE LOCUIAM EU?

In fine,pornesc eu spre…nicaieri…si ma minunez de splendorile din jurul meu,parca desprinse de pe alte taramuri,cu zane si imparati si imparatese.

Totul era foarte schimbat,casele aveau niste forme tare ciudate,de spirale sau sferice,unele inalte ,altele subterane iar altele chiar plateau.

Drumul era din sticla iar dedesubt se vedea oceanul albastru in care creaturile marine,prin miscarile lor,dadeau adevarate spectacole pline de  gratie pentru a-I impresiona pe trecatorii grabiti.

Pe deasupra zburau masini de mare vitaza,colorate foarte strident si cu forme cilindrice,triunghiulare ,cu trei roti,acoperite cu solzi in forme de litere…ce mai …parca toate erau desprinse din filmele SF.

Ajungand la un loc unde se intersecta ocaenul cu pamantul,am zarit deasupra o stea uriasa,confectionata parca din cristale.Acesta era aparatul care atragea energia solara si o raspandea in toata tara,in plus recicla si deseurile.

Am ramas uimita de soseaua care era construita peste ocean si care se indrepta in alta parte a tarii deoarece aceasta era formata din trei parti: una in care locuiau oamenii si care era imensa intinzându-se pe cateva sute de kilometri,una in care se aflau institutiile principale si alta in care se aflau locurile de joaca ale copiilor si parcurile de distractie ale adolescentilor si a tinerilor in general dar si al adultilor si a celor care doreau sa se relaxeze.

Tot ceea ce vedeam in jurul meu constituia o tara,aceasta fiind Romania,care se pare ca prin multe eforturi devenise cea mai prospera si mai bogata cu oameni culti,harnici si buni care stiau mereu ce vor si foarte ambitiosi.

Sa revenim la acele sosele care erau construite pe ocean deoarece Marea Neagra a devenit Oceanul Negru.

Acestea duceau la institutiile importante,asa cum am mai spus,care erau niste cladiri parca rupte dintr-o imaginatie absolut fantastica a celui mai creativ om din lume.

Bineînteles ca am ramas fara cuvinte deoarece nu stiu daca un asemenea loc poate fi descris. Mergând eu foarte uimita am dat de o alta sosea care ducea spre locul de distractii iar aici se gaseau si magazinele.Captivata,am mers intr-acolo.Ce mai…acele locuri erau o splendoare prin modul in care erau amenajate parcurile si alte lucruri.

In apropiere era o gradina mare,plina cu flori care de care mai frumoase si mai interesante cu un miros puternic si imbatator care inmiresmau aerul.Parcurile de distractii aveau tot felul de aparate ciudate dar amuzantesi foarte atragatoare.Mallurile erau pur si simplu uriase,pline de magazine cu tot ceea ce iti doreai.

Bijuteriile erau din fel si fel de pietre pretioase care de care mai deoasebite si cu forme interesante de iti luau ochii.

Dupa ce am admirat acele frumuseti de care nu ma puteam parca desprinde am plecat din nou in zona in care erau locuitorii,deoarece fiind lihnita de foame am plecat sa mananc ceva.Spre surprinderea mea,mâncarurile si bauturile erau absolut gustoase iar deserturile…mmm…ce mai ,adevarate delicii.

In fine, dupa ce am colindat in lung si lat prin acele locuri am inceput sa imi caut familia desi nici nu stiam macar cine sunt.Agitata si speriata in acelasi timp,la un moment dat aud ca ma striga cineva:

-Aymee,Aymee!

Apoi cineva ma atinge usor pe umar. Era o fata care m-a intrebat:

-Aymee,aici erai?Te-am cautat toata ziua!

Binenteles ca eram uimita asa ca am intrebat-o:

-Aymee?

-Da!Ce,ti-ai uitat numele?!

-Mmm…oarecum.

-Off!…Doamne,niciodata nu o sa te schimbi!Haide odata si nu te mai tine de glume!

-Nu!…vorbesc serios!Imi poti spune cum ma cheama?

-Bine,bine,am sa-ti fac jocul.Te cheama Aymee Coral iar eu sunt Aylin,prietena ta cea mai buna.Acum iti amintesti?

-Aaaa…daaa…,insa nu-mi aminteam absolute nimic de aceasta fata sau de numele meu sau de altceva cunoscut.

-Bine,atunci grabeste-te ca altfel intarziem iar autobuzul nu sta dupa noi.

-Dar unde mergem?

-Sa nu-mi spui ca si asta ai uitat!

-Ba cred ca da!spun eu facand o fata nevinovata.

-Off,Aynee!Trebuie sa ajungem la presedinte sa-i cantam LA MULTI AN pentru ca este ziua lui si noi i-am pregatit un program special.

-Noi?Care noi?

-Cum care noi?Noi, clasa a VIII-a, impreuna cu doamna diriginta.Acum ai inteles?

-Aaa…daaa.Dar bineînteles ca habar nu aveam.

-Atunci vino sa nu intarziem ca altfel vom avea probleme.

Cand am ajuns in statia de autobuz ,doamna diriginta a inceput sa ne certe pentru intarzierea noastra.Eu …rusinata…am plecat capul fara sa scot o vorba.Am urcat apoi in autobuzAtunci am observat ca sunt imbracata la fel ca si ceilalti.Am intrebat-o pe Aylin de ce sunt imbracata astfel.

-Este uniforma noastra ,Aymee!

-Dar cand m-am schimbat pentru ca aveam alte haine!

-Nu,nu aveai!Asa ai fost imbracata tot timpul astazi.

-Serios?!

-Da!…Off!Parca astazi ai fi pe alta planeta!

-Pai si sunt!raspund eu gandita.

Atunci ea incepe sa rada.

Imi pun centura si incep sa privesc pe geam…imi simteam pleoapele din ce in ce mai grele…incet incet adorm .

M-am trezit apoi in tramvaiul in care adormisem de prima data…spre norocul meu,ajunsesem chiar in statia in care trebuia sa cobor.Nici urma de Aylin sau de tot ceea ce vazusem inainte.Parca toate disparusera si eu revenisem in timpul meu.

Cobor din autobuz si ma indrept spre casa mea de care mi-a fost asa de dor.

Cu un zambet larg pe fata i-am spus mamei ca as vrea sa traiesc inca 500 de ani pentru a vedea cum evolueaza lumea noastra…in special tara noastra.Mama mea se uita foarte mirata la mine si ma intreaba:

-Te simti bine,Delia?

-Delia?!o intreb eu mirata.

-Da,nu asa te cheama?!Ce-i cu tine,Delia,parca ai fii pe alta planeta!

Atunci ii raspund:

-Off!Parca ai fii Aylin!

-Cine?ma intreaba ea nedumerita.

Insa eu ma indrept spre camera mea ,neraspunzându-i.

                PLANETA  MAMA

                                                           De Gradinar Marian, clasa a VIII-a

Era noapte , vantul sufla cu putere iar eu mergeam linistit pe drum .Dintr-o data luminile stalpilor s-au  stins si brusc a inceput o ploaie torentiala.Nevazand aproape nimic decat de la lumina telefonului meu am luat-o la fuga spre casa. Simteam ca ma urmareste ceva sau cineva dar nu am luat in seama acest lucru.                                                                                                         La un moment, dat mai  multe lumini puternice din cer ,s-au apropiat  de pamant  si de indata au si disparut de parca ar fi fost inghitite in adanc.Ploaia cadea in continuare din cerul intunecos iar eu ,speriat,am alergat spre casa.Mi se parea ca drumul devenise tot mai lung insa,intr-un final,am ajuns acasa.M-am schimbat repede de hainele ude si m-am dus la culcare.Sincer sa fiu nu puteam sa adorm gandindu-ma fara sa vreau la acele fenomene stranii petrecute in acea seara.Afara cainii latrau fara intrerupere iar vantul a inceput sa sufle de parca s-ar fi apropiat o catastrofa.

Mi-am luat inima in dinti si , imbracandu-ma rapid ,cu o lanterna am iesit afara sa vad ce se intampla.Am iesit in strada si m-am apropiat de locul unde observasem acele lumini stranii care coborasera in pamant.Imediat am simtit un cutremur sub picioarele mele.Erau acele lumini de mai inainte care au iesit chiar atunci din pamant absorbindu-ma si apoi innaltandu-se in vazdut.Atunci mi-am pirdut cunostinta nemaistiind ce se intampla cu mine.Dupa un lung timp m-am trezit si am vazut ca eram in patul meu insa acesta ,spre marea mea surprindere, plutea. Am crezut ca este un vis, un cosmar din care nu ma puteam trezi , insa era cat se poate de real. Am coborat din pat dar nu era camera mea locul in care ma aflam. Podeaua pe care am calcat era dintr-un fel de metal la fel cum era materialul din care era alcatuita intreaga naveta in care ma aflam. Dintr-o data s-au deschis usile acelei navete si atunci am fost sigur ca ma aflam pe o alta planeta  cu totul diferita de cea pe care locuim noi, pamantenii.Fiintele pe care le-am vazut atunci erau foarte diferite  de noi pentru ca desi corpul era asemanator cu al nostru , ei aveau aripi iar ochii lor erau albastri ca seninul cerului. Cand le-am privit mai cu atentie am observat ca mai erau unele fiinte care nu aveau aripi insa plateau pur si simplu.

Am coborat de pe naveta si in momentul acela toate fiintele s-au dat la o parte ramanand doar un extraterestru in mijloc pentru a-mi spune cum am ajuns aici. Ajuns pe acea planeta si vorbitul mi s-a schimbat deoarece intelegeam limba lor. Extraterestrul acela avea  un halat verde ,o barba lunga,lunga iar ochii sai erau verzi ca smaraldul.

Mi-a spus ca este o minune ca am supravietuit calatoriei si ca m-am adaptat asa de repede mediului de acolo.Natura de pe ,,Planeta Mama,,caci asa se numea acel loc, depasea puterea imaginatiei deoarece pamantul  era verde-rosiatic iar in unele locuri chiar rosu,roz sau albastru. Plantele erau in toate culorile posibile iar copacii erau fosforescenti.Culoarea pasarilor era aurie,argintie iar ceea ce m-a uimit la acestea era faptul ca erau vorbitoare  si stiau istoria planetei noastre ,a pamantenilor.casele in care locuiau extraterestrii reau imense ca niste blocuri din metal fosforescent asemenea copacilor insa ceea ce rea mai straniu dar si minunat  era ca isi schimbau culorile din minut in minut.Drumurile erau facute in aer pe unde si circulau navele spatiale.

L-am intrebat atunci pe acel extraterestru ce caut  eu pe acea planeta  si mi-a spus ca am fost adus acolo doar din curiozitatea lor pentru a vedea daca voi putea supravietui in mediul lor.Am vrut sa stiu de asemenea de ce eu sunt cel care a fost chemat pentru acel experiment.

In momentul acela s-a facut  liniste si dintr-o data a aparut regele suprem venind pe ceva zburator.S-a apropiat de mine si mi-a spus ca de mult ,cu multe miliarde de  ani in urma, au trait pe acea planeta  alaturi de fiinte ca ei si oameni ca si mine insa aveau un rege malefic ce a creat o armata de roboti distrugatori.Scopul lui era sa distruga fiintele care nu erau umane insa nu i-a reusit acel plant malefic iar oamenii au fost aspru pedepsiti fiind nevoiti sa paraseasca acea planeta.Astfel ei au ajuns pe Pamant si acolo a fost pentru ei inceputul unei noi vieti.Pentru ca s-au adaptat cu greu climei de pe Pamant ,acestia si-au pierdut memoria incepand viata de la zero,inmultindu-se si dezvoltandu-se pana in zilele noastre.Am ramas uimit de spusele acelui rege .

Cercetand cu atentie acea planeta si modul lor de a trai ,am observat ca erau mult mai inaintati ca noi in toate privintele deoarece isi foloseau intreaga capacitate de functionare a creierului .Aveau o tehnologie foarte avansata in toate domeniile incat nici nu am cuvinte pentru a putea exprima aceste lucruri,unul din ele fiind teleportarea.Regele pe nume Xolifod m-a teleportat apoi in timp pentru a vedea intrega istorie a neamului nostru.

L-am intrebat atunci de ce am observat pe Pamant ca niste lumini puternice aparusera din cer si disparusera in adancul pamantului.Mi-a spus ca acele lumini observate erau de fapt niste aparate foarte performante nedescoperite de om,care intrau in pamantul nostru pentru a vedea cum se dezvolta tehnologia inventata de oameni fapt pentru care suntem in continua urmarire pentru a ni se vedea progresele.Dupa un timp in care am locuit pe acea planeta am observat ca imi crescusera si mie aripi,parul mi se facuse rosu iar ochii negri.Prin urmare se pare ca m-am adaptat mediului si climei acelei planete.Am primit de asemenea si puteri speciale,puterea focului,rolul meu fiind acela de a incalzi si de a mentine temperature pe acea planeta.

Dobandind acele puteri  m-am hotarat sa ma stabilesc pe acea planeta.Mi-am facut si doi prieteni care erau gemeni,un baiat si o fata,ea numindu-se Axelanir iar fratele ei era Nir.Timpul trecea pe nesimtite pe acel taram si nu stiu cat am stat pe acea planeta.

La un moment dat m-am casatorit cu o fata foarte frumoasa pe care o chema Bilania.Ea era elemental pamantului iar rolul sau era in mentinerea temperaturii si a hranei suficiente pentru toate elementele  din natura.Sotia mea avea ochii verzi,parul blond iar aripile sale erau fosforescente.Era foarte inteligenta si deosebita in toate privintele si o atitudine aparte cu care m-a cucerit.Impreuna cu Bilania mi-am construit o familie ,aveam un baiat si o fata,gemeni ca si cei doi prieteni ai mei.Pe fata o chema Eloxonia iar pe baiat Groliax.

Dupa o perioada de timp dat mi-am adus aminte de familia mea si de prietenii de pe Pamant si eram mereu intr-o stare de melancolie si de tristete deoarece imi era dor de ei si nu mai stiam nimic de acestia.

Observand  sotia mea si regele Xolifod starea in care ma aflam si afland motivul pentru care ma simteam astfel,mi-a explicat ca familia si prietenii mei de pe Pamant nu mai existau deoarece acolo timpul a trecut altfel fata de planeta pe care ma aflam.Pe Pamant se scursesera  cateva mii de ani de cand eu plecasem.

Auzind acestea m-am intristat si mai mult insa regele mi-a spus ca ar mai fi o solutie pentru a-mi revedea familia si prietenii si anume teleportarea in timpul meu de atunci.Am decis atunci sa ma intorc pe planeta mea dar impreuna cu familia mea de aici si cei doi prieteni gemeni.Insa regele Xolifod mi-a spus ca ei nu vor rezista schimbarilor climei si mediului de pe planeta mea.Mi-a dat apoi un medallion cu ajutorul caruia am putut calatori inapoi in timpul meu insa fara familia intemeiata si cei doi prieteni.Am ajuns acasa chiar in acea noapte friguroasa si ploioasa in care plecasem iar infatisarea mea a revenit la cea umana de parca nimic nu se intamplase.

Acum sunt din nou cu familia si prietenii mei insa ,desi pare putin ciudat,din cand in cand ma teleportez pe ,,Planeta Mama,, cu ajutorul medalionului magic iar ceea ce este cu adevarat minunat este ca ma pot intoarce acasa de cate ori vreau fara ca cei de pe Pamant sa observe ceva.

                  PLANETA CRIXASLANIA

De Grădinar Marian ,clasa a VIII- a

Eram la scoala si incepuse deja ora de limba romana iar doamna profesoara ne vorbea despre o opera stiintifico-fantastica pe care urma sa o studiem.Fiind prima ora in orarul acelei zile si pentru ca ma culcasem tarziu aseara ,eram cam somnoros.Auzeam ca prin ceata despre galaxii,nave spatiale,calatorii in timp si nu mai stiu ce ne mai spunea fiindca dintr-o data m-am trezit singur pe o planeta straina.

M-am speriat foarte tare vazand o nava langa mine iar cand s-a deschis usa acelei navete  din ea au coborat trei extraterestri cam de inaltimea mea ,cu ochi verzi ,pielea roz si parul negru.Eram de-a dreptul uimit.

Mi-am dat seama ca sunt pe o alta planeta,o adevarata lume extraterestra.Am aflat apoi ca cei trei extraterestri se numeauCrix,Aslan si Xsenia.Acestia mi-au spus ca am adormit in banca iar cuvintele citite de doamna profesoara de limba romana erau niste cuvinte magice iar cartea  din care invatam ne-a absorbit in lumea ei. Mi-au mai spus ca toti cei care se aflau in clasa se gasesc acum pe aceasta planeta care se numea Crixaslania.

Auzind ca toti colegii mei si doamna diriginta se aflau cu mine pe acea planeta,m-am bucurat foarte mult,insa extraterestrii mi-au spus ca nici unul dintre colegi nu mai este asa cum erau inainte. Ei au devenit niste personaje din opera ,,Crixaslania,, pe care o studiam iar doamna diriginta s-a transformat intr-o vrajitoare cu puteri malefice,foarte rea. Ea nu-si mai amintea de noi s-aude trecutul ei.Auzind aceste lucruri ,indata ne-am suit in nava spatiala si am pornit in cautarea colegilor mei sperand ca nu au uitat de trecutul lor.

Privind in jurul meu am observat ca acea planeta era foarte frumoasa, copacii erau din smaralde ,pamantul era din rubine iar apa avea culori foarte ciudate, era albastra,rosie ,mov ,alba,toate culorile,casi pasarile cerului.As vrea sa vedeti prin ochii mei  frumusetea acelei planete fiindca nu exista cuvintele potrivite pentru a o exprima.

Mai erau foarte multe animale cuvantatoare care ii slujeau acelei vrajitoare.Castelul ei era intr-un loc intunecat si inspaimantator la fel cu tot ceea ce era in jurul castelului.Mie mi s-au aratat niste vedenii despre colegii mei si am vazut ca patru dintre ei erau capturati in castelul acelei vrajitoare iar aspectul lor fizic era cu totul schimbat,modificat,ei fiind prinsi dupa niste gratii construite din puterea malefica a vrajitoarei si vrajite incat nu puteai scapa de acolo.Cei patru colegi capturati erau Razvan,acre era acum Edmund,Paul,care era Petex,Angelica fiind Axonaxa si Diana era acum Xneici.Fiecare dintre ei era acum cate un fenomen al naturii,Edmund era fenomanul vantul,Petex era focul,Axonaxa –aerul iar Xnoici era fenomenul pamantului.Vrajitoarea , pe nume Tuwicia, le rapise puterile iar, in curand ,ea va stapani acele fenomene in mod malefic.Ea avea o bufnita neagra ,cu ochi rosi ,care urmarea  totul si o informa despre toate pe vrajitoare.Dupa ce am avut acea viziune ,m-am trezit la realitate si am pornit cu cei trei prieteni Crix,Aslan si Xsenia sa-mi salvez prietenii.

Dintr-o data,insa,m-am transformat intr-o fiinta cu puteri extraordinare iar infatisarea mea era cea a unui razboinic pe nume Foleos.Vazand aceasta transformare a mea cei trei prieteni mi-au spus ca eu sunt alesul ce va salva acea lume.Am aflat apoi ca mai era o zana,una din colegele mele, Delia, care a devenit zana Afrodania cu puteri supranaturale si care era de partea binelui. Ea avea o bagheta magica,era foarte frumoasa si traia undeva in adancul marilor. Trebuia sa ma duc la ea pentru a-mi da sabia dreptatii si a bunei paci.Am ajuns in locul in care traia ea si ,dupa ce am coborat din nava ,chiar Zana Afrodania a iesit din mare,avand sabia dreptatii in mana. Zana stralucea intr-un chip deosebit de iti lua ochii de frumoasa ce era,purta o rochie din smaralde, rubine, corale iar in jurul gatului avea un lantisor din perle si pestisori aurii care se invarteau in jurul gatului. Ochii ei erau din toate culorile:rosi, verzi, albastri, mov, portocalii iar cand se induiosa se faceau negri. Rochia ei sclipea de multimea pietrelor pretioase din care era alcatuita, pielea era foarte alba si sensibila, vocea calda iar zambetul ei era de nedescris.

Mi-a spus ca sabia dreptatii era vrednica doar in mana celui ales sa scape omenirea de sub puterea vrajitoarei malefice. Afrodania a venit apoi cu noi pentru a-i salva pe cei patru colegi ai mei.Insa cand sa intram pe mosia vrajitoarei,bufnita a si anuntat-o pe stapana ei de venirea noastra,aceasta formand un camp malefic impiedicandu-ne sa intram in castel.Zana mi-a spus ca doar daca ii gasim sip e ceilalti colegi ai mei vom putea sa o invingem pe vrajitoare.De aceasta data Zana ne-a dus in regatul ei la palat,acolo fiind tot felul de  animale cuvantatoare cum ar fi centauri,fauni,lei,tigri,acestea fiind blande deoarece se aflau de partea Zanei Afrodania.

Ne-am odihnit o zi in palatul Zanei iar a doua zi am plecat in cautarea colegilor pierduti.Cercetand cu atentie tot ce ne inconjura am observat ca planetea devenise intunecata si lipsita de culoare deoarece vrajitoarea pusese stapanire peste tot si transformase totul cu puterea ei malefica.

La un moment dat am avut o alta viziune despre ceilalti colegi ai mei,Mariana fiind acum Susan,Luiza devenind Xuliza,Maria fiind Xamaria,Vlad era Tavhlos,Alex fiind Selax iar Alexandra era acum Rebelaxa.Toti acestia aveau puterea phonixului,o putere pe care daca o alia cu ale mele si cu cele ale Zanei dar si cu celorlalti patru colegi ai mei deveneam invincibili.Trezindu-ma din viziune ,am pornit in cautarea lor si i-am gasit intr-o pestera intunecata inchisi de energiile malefice ale vrajitoarei.Indata ne-am aliat puterile ,eu si Zana,si i-am eliberat dupa dupa un timp indelungat pe colegii mei ,formand apoi puterea pfonixului.

Mie si Zanei ne-au slabit puterile asa ca ne-am intors la palatal acesteia pentru a ne reveni.In ziua urmatoare am pornit din nou pentru a-i salva si pe cei patru colegi ,cele patru fenomene.

Ne-a venit o idee prin care puteam sa-i salvam pe prietenii nostri si anume sa ne transformam si noi exact in acele fiinte care erau sub stapanirea vrajitoarei.Speram ca planul nostrum sa functioneze sis a nu fim descoperiti.Am mers astfel pana la castelul vrajitoarei ,totul decurgand conform planului nostru,iar bufnita care statea de paza nu ne-a remarcat sub noile noastre infatisari.Am ajuns exact  cand li se servea masa gardienilor si,asteptand un moment potrivit,am ajuns in locul in care erau inchisi prietenii nostri,fara ca cineva sa ne observe. Ne-am luat apoi din nou chipurile noastresi,cu ajutorul puterilor noastre magice ,am reusit in sfarsit sa ne salvam colegii.

Toti ne-am bucurat mult vazandu-ne din nou impreuna insa acest moment nu a durat prea mult ca dintr-o data si-a facut aparitia vrajitoarea cea malefica.Atunci,adunandu-ne toti puterile,am reusit sa o distrugem pe vrajitoare care,spre marea noastra fericire, s-a tranformat din nou in doamna diriginta.Insa ea nu-si aducea aminte de noi sau de trecutul ei.

Am observat apoi ca toti avem la gat cate un rubin si ne-am dat seama ca trebuie sa le unim pentru a crea o substanta magica ce o va ajuta sa-si recapete memoria.Asa am si facut si dupa ce le-am unit ele s-au transformat intr-un mosaic iar in mijlocul lui era o sticluta aurie.

In ea era speranta noastra de a o salva pe adevarata persoana a doamnei diriginte.I-am dat acesteia sa bea din acea licoare si,dintr-o data,si-a revenit complet si dupa ce ne-a recunoscut pe toti  ne-am imbratisat cu totii.Am vazut apoi ca intreaga planeta Crixaslania s-a transformat complet ,revenind la frumusetea anterioara iar palatul cel intunecat a devenit unul de o frumusete desprinsa din basme.Si bufnita cea neagra s-a transformat intr-o lebada alba ca spuma laptelui si gratioasa si facea din ora in ora cate un ou de aur.Toate creaturile aflate inainte sub puterea vrajitoarei s-au transformat acum in extraterestri ce reprezentau fenomenele acelei planete,mai erau zane,zeite,puterile pfonixului,toate revenin la starea lor normala.Puterile noastre au iesit din noi,s-au unit si au dat nastere unei fiinte unice si deosebite,o regina a tuturor celor de pa planeta Crixaslania.

E mult de povestit cum de a apelat la ajutorul nostru aceasta regina  pentru a-si salva planeta asa ca v alas pe voi sa va imaginati cum s-a intamplat acest lucru.Acum insa ne vom intoarce la ale noastre fiindca regina,dupa ce ne-a multumit din toata inima pentru ajutorul nostru, ne-a teleportat inapoi pe Terra ,in clasa noastra.Ne-a mai spus ca atunci cand vrem sa revenim pe planeta Crixaslania,nu trebuie decat sa ne adunam cu totii si sa rostim cuvintele magice din opera cu acelasi nume ca si al acelei planete.

Desi acum pe Terra suntem doar niste oameni obisnuiti ,suntem mandri ca pe Crixaslania noi suntem niste adevarati eroi.

PLANETA URSULEŢILOR

De Roşca Mariana,clasa a VIII-a

Intr-o zi frumoasa de vara ma plimbam cu o noua colega..Cum mergeam noi doua povestind, colega mea a adus vorba despre un portal care te duce pe o alta planeta”Planeta ursuletilor”.Ea avea in mana un medalion in forma de portal. Mi se parea ciudat tot ce povestea insa vazand ca nu o cred  mi-a spus:

- O sa iti arat ceva foarte frumos.

Eu curioasa am intrebat-o:

- Ce!?

- O sa intram in  portalul acesta si o sa ajungem intr-un loc foarte frumos pe o alta planeta.

- Bine o sa intru cu tine dar o sa ne intoarcem inapoi pe pamant.

- Da normal dar o sa vezi ceva ce o sa te mire foarte tare.Atunci am intrat in acel portal si mi-a spus cum o cheama Alaxania,colega mea a intrat prima iar apoi eu.Cand am intrat Alaxania era un ursulet .

- Uau! Ce draguta esti! Dar cand esti pe pamant nu semeni deloc cu un ursulet.

- Stiu ,pentru ca asa am fost facuta eu sa nu se observe.Acum as vrea sa iti fac cunostinta cu familia mea de ursuleti.

Cand am ajuns in locul unde locuiau ursuletii m-am mirat foarte tare pentru ca esra o padure extraordinara de frumoasa unde esrau cascade, lacuri in care erau foarte multi pesti.Cand m-au vazut ursuletiitoti s-au ascuns.Atunci Alaxania le-a spus sa nu le fie teama pentru ca sunt prietena ei si nu o sa spun nimanui de acl loc miraculos.Ursuletii au iesit afara din ascunzisurile lor.Erau foarte draguti ,mai ales ursuletii cei mititei.Ne-am mai plimbat putin pana a venit seara ,iar apoi ne-am dus la culcare.A doua zi Alaxania m-a dus intr-un loc si mai minunat ,acolo locuia regina ursuletilor.Atunci Alaxania a intrat in palat si i-a spus reginei ca m-a adus:

- Spunei sa intre!

- Mariana poti intra.

- Sarut mana maiestate!

Eu curioasa de ce am ajuns acolo am intrebat-o pe regina de ce sunt eu aici.

- Alaxania,vezi bine este un ursulet foarte dragut!

- Da,am vazut.

- Nu ma intrerupe!

- Bine atunci,continuati!

- Asa…eu i-am spus Alaxaniei sa mearga pe pamant sa caute o fata cuminte,ascultatoare pentru ca sa ma ajute sa descifrez o vraja.

- Dar cum,pentru ca eu nu stiu cum si nici nu am mai facut asta nicodata. Pentru ce este acea vraja?

- Locul acesta an de an este invadat de pasari carnivore si vreau sa construiec in jurul acestei plante un camp magnetic.

- Bine,o sa descifrez vraja ,si o sa incerc sa va ajut dar daca nu reusesc sa nu va suparti pe mine!

- Haide,adu cartea,Alaxania!

Am incercat sa o scriu si sa o citesc si recitesc de mai multe ori ,regina facand vraja nu a reusit nicicum.Am mai incercat o data nici atunci nu a iesit.Dar la a treia rostire a vrajii regina a reusit sa formeze in jurul planetei un camp magnetic.Toti ursuletii s-au bucurat ca am reusit ,iar regina m-a incoronat ca a fi printesa acelei planete.Alaxania m-a strigat ca sa mergem inapoi pe pamant ,dar eu vroiam sa mai stau putin in acel loc.

- Nu,Mariana,nu mai stam!Daca nu iesim intr-un minut de aici vom ramane pentru totdeauna aici si nu iti vei mai poti vedea familia niciodata.

- Bine,haide sa mergem!

Alaxania a deschis portalul,eu i-am salutat pe toti ursuletii apoi am intrat in acel portal.Cand am ajuns pe pamant am intrebat-o pe Alaxania :

- Si pe pamânt te cheama tot Alaxania ?

- Nu.Aici mi se spune Anabel.

- Ce nume frumos!

- Multumesc!

- Cu placere!

Eu plec acasa ca sigur parintii mei sunt ingrijorati!

- Bine.

- Pa!

De atunci  m-am dus mai des in acel loc,bineinteles cu Anabel.

A fost o aventura foarte frumoasa.

               PLOAIA

de Scutelnicu Delia-Elena,clasa a VIII-a

Stau la fereastra si privesc pierduta spre cerul intunecat care se pregatea parca de razboi.Vantul sufla cu putere indoind copacii pana la pamant.

Era totul pustiu…nimeni nu era pe strada…ma aflam in aceasta stare de melancolie de cateva zile…imi lipsea soarele si galagia facuta de rasetele copiilor in parc…totul mi se parea pierdut…parca intreaga natura se ascundea de frica…ramanand in urma doar o umbra.Incepe sa ploua…observ cum picuri reci uda asfaltul fierbinte si insetat care astepta asta de cateva zile.Apoi a urmat un val de picuri care se izbeau cu putere de pamant,ridicand praful spre cer.Deschid fereastra … si ating ploaia cea rece care dupa o singura si simpla  atingere mi-a cutremurat tot corpul.Puteam s-o simt…mi se prelingea pe tot trupul,udandu-ma , racorindu-ma si facandu-ma sa simt placerea de a-mi trezi toate simturile.Astfel stateam la fereastra…avand o privire profunda si in acelasi timp lasandu-ma prada ploii…

Am iesit afara…m-am lasat pierduta de val…simteam cum ploaia ma lua in brate…eram neputincioasa…nu puteam face nimic…si poate pentru ca nici nu vroiam…ploaia ma uda din plin…dar imi placea.Dupa un timp,dupa ce a venit din ambundenta, aceasta mi se parea tot mai slaba,simteam cum isi pierde puterea.Astfel rasele soarelui,formau crapaturi in norii negri,luminand in jur.Incet,incet aparea si minunatul curcubeu,care imi umplea sufletul de fericire,ochii incepeau sa se mareasca…pupilele se dilatau…observandu-se extazul printr-o simpla privire…

Culorile acestuia ma fermecau…imi doream sa-l ating…incepeam sa simt caldura soarelui cum imi usca pielea.Inchid ochii ca simturile mele sa fie mai intense,mai profunde.Deja ma visam in nori…cum acestia mari si pufosi cum sunt ma purtau de colo colo…Deschid ochii…iar curcubeul nu mai era acolo…ma intristez…inchid ochii din nou,iar o lacrima imi curge pe obrazul rosu si rece…Cand aud tipetele si rasetele copiilor…imi deschid ochii inlacrimati care straluceau de la lumina soareleui si merg dezamagita dar in acelasi timp bucuroasa zicand:

-Se pare ca totul a revenit la normal!

 PRIETENIA

De Roşca Mariana,clasa a VIII-a

Nu pot sa-mi imaginez viata fara prieteni.Ei sunt una dintre cele mai importante aspecte ale vietii.Avem nevoie de ei ca sa la impartasim atat bucuriile cat si supararile noastre.Este bine sa stim lucrul acesta si sa invatam din timp sa ii apreciem si sa-i tinem aproape de noi.

Pentru mine prietena mea cea mai buna inseamna foarte mult.De fiecare data cand am avut sau am nevoie de ea imi este alaturi.Ea este o persoana sincera care nu ar putea sa ma minta niciodata indiferent de situatie.

Mi-a devenit de nenumarate ori ca nu este o prietena falsa si a reusit sa-mi castige toata increderea.

Am invatat sa ne distram,sa invatam una de la cealalta,sa ne plangem una alteia atunci cand ne este greu si cel mai important lucru este sa ne respectam.

De cand suntem prietene am inteles ca fara resprect si fara ingaduinta nu poti avea un prieten adevarat.Cand ai un prieten caruia sa ii impartasesti toate secretele la randul tau trebuie sa fi si tu un prieten adevarat.

ÎMPĂRĂTEASA  ELISABETA

De Popa Răzvan-Dorin,clasa a VIII-a

A fost o data ca niciodata un mos tare,tare bartran si o imparateasa foarte foarte vesela.Intr-o zi pe cand soarele stralucea nemaipomenit de frumos nepotului i-a venit i idee:

-Ia sa vad eu ce mai fac florile imparatesei mele dragi?

Imparateasa pe nume Elisabeta mai avea doar trei narcise aurii.Ea avuse mai demult o suta una narcise aurii de la sotul ei ca i le facuse cadou Elisabetei.Aceasta era vaduva de douazeci si cinci de ani.

Gradinarul Florea o cunostea pe imparateasa Elisabeta de cand s-a nascut ,pe atunci el avea doar unsprezece ani.Parintii Elisabetei i-au spus lui Florea ca el va fi cel care o va lua de sotie pe fiica lor.Trecand anii si Elisabeta trebuind sa se casatoreasca cu Florea fiind obligata de parinti,aceasta fugise de acasa intr-o noapte ploioasa.Tot umbland prin ploaie Elisabeta a ajunsla un palat.In acel palat locuia un print pe nume Iosif care isi dorea mult o sotie.Elisabeta fiind epuizata cazuse jos in fata palatului,in acel timp Iosif tocmai se intorcea din oras.Acesta a gasit-o pe Elisabeta cazuta jos,a adus-o in palat si a avut grija de ea.

Sosind dimineata Elisabeta cand l-a vazut pe Iosif s-a indragostit de el, iar acesta de ea.Cum am mai spus gradinarul acelui palat era Florea.Dupa o saptamana Elisabeta si Iosif s-au casatorit iar Florea nu vru sa participe la nunta din cauza ca era gelos.Dupa o luna de casnicie dintre Iosif si Elisabeta, Florea l-a omorat pe Iosif,acesta punandu-i otrava in cafea.Elisabeta vazand ca Iosif nu mai respira a vrut sa sune la doctor.Aceasta a fost oprita de Florea mintind-o ca Iosif era grav bolnav si doctorul i-a spus ca mai are de trait doar o luna ,cat au fost ei casatoritii.Trecand cateva zile dupa moartea printului ,Elisabeta afla ca este insarcinata.In timpul sarcinii Florea a fost langa Elisabeta ori de cate ori aceasta a avut nevoie de el.Dupa ce a nascut,aceasta i-a pus numele Iosif bebelusului si spunand ca tatal acestuia este Florea.

Trecand anii si baiatul implinind cincisprezece ani a plecat de acasa si de atunci nici Florea nici Elisabeta nu mai stiu nimic de el.Elisabeta si Florea s-au casatorit si traiesc si acum inca fericiti.

PRINŢESA  NATALIA                                                             

De Vaida Luiza,clasa a VIII-a

A fost odata ca niciodata un mos tare,tare batran si o imparateasa foarte vesela.Intr-o zi pe cand soarele stralucea nemaipomenit de frumos mosului i-a venit o idee:sa faca o plimbare impreuna cu fiica lui,Natalia,pe dealurile ce inconjurau castelul.Dupa ce au urcat putin dealul s-au oprit sa admire mirificul peisaj.De acolo se vedea castelul imens,raul limpede care trecea pe langa acesta,florile colorate,pasaelele care parc dansau de fericire si cerul senin de un albastru deschis nemaivazut.

S-au tot plimbat si au hotarat sa intre in padure deoarece era foarte cald afara.Natalia fiica lui de 16 ani era foarte uimita de frumusetile care o inconjurau:

-Uau tati!Niciodata nu am mai fost prin aceste locuri.O sa mai venim nu-i asa?

-Da,fata mea.Cu siguranta!

Natalia aduna flori si fara sa-si dea seama se afunda tot mai tare in padure.

-Natalia,copila mea,hai inapoi ca poate fi foarte periculos daca mai mergi mult.

-Acum vin!dar hai repede sa vezi ceva!

Tatal fugi spre fiica lui si ea ii arata 2 caprioare care stateau si se uitau la ei.

-Nu-I asa ca sunt minunate?intreba Natalia

-Asa este!dar hai sa iesim din padure

Cei doi se indreptau spre iesire cand auzira un fosnet in spatele lor.Mosul se uita dar nu vazu nimic asa ca merse mai departe.Din nou s-a auzit un  zgomot iar cei 2 se trezira cu un unrs in spatele lor.Fata incepu sa zbiere iar tatal sau avand o sabie la el a inceput sa se lupte cu ursul.Mosul era grav ranit iar fata a intrat in panica.Din cealalta parte se auzi un tropot de cal si fata incepu sa strige dupa ajutor.Un calaret a ajuns la fata locului, s-a luptat cu ursul si pana la urma l-a ucis.

-Cine esti tu si de ce mi-ai salvat viata?

-Eu sunt printul Edward.Hai sa plecam de aici!

-Bine dar trebuie sa-l luam pe tata cat mai repede ca este in stare grava.

Ajunsi la castel mosul a fost ingrijit de medicii de la palat dar acesta dupa cateva ore a murit.Fata auzind aceasta veste a fost distrusa si nu a mai iesit  din camera ei o saptamana.Intre timp printul please.Natalia ramasese singura doar cu servitorii castelului.Intr-o zi stand pe balcon,privind padurea Natalia si-a adus aminte de printul Edward.Ea era foarte dezamagita ca nu-i multumise printului asa ca le poruncise servitorilor sa afle unde locuieste acesta.Dupa o zi acesta veni la ea,la palat iar cand printesa se uita in ochii lui albastri imediat s-a indragostit de el dar si el de ea.

-Buna

-Buna,raspunse printesa.Te-am chemat la palat sa iti multumesc ca mi-ai salvat viata.

-Pentru nimic,dar nu mi-ai spus care este numele tau.

-Ma numesc Natalia

-Nataliaaa…..ce nume frumos!

-Multumesc

Intre timp printul a fost chemat urgent de tatal lui la palat asa ca nu a mai avut timp sa vorbeasca cu rpintesa si nici nu s-au mai vazut mult timp.

Dupa 6 ani Natalia era o adevarata printesa.Era frumoasa,inalta,parul saten si cret si ochii verzi.Intr-o zi Natalia a fost numita regina.Ea era o regoina foarte buna la suflet si admirata de toti.Acesteia i se dusese vestea si auzi printul Edward de ea si isi dadu seama ca este fata de care s-a indragostit acum multi ani.El ii facuse o vizita si o ceru in casatorie.Aceasta normal ca  a acceptat deoarece era indragostita nebuneste de el.

Edward si Natalia au avut o nunta ca in povesti si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

               

  

VISUL AMAZONULUI

De  LUP DIANA,CLASA a VIII-a

Am visat ca descoperisem o noua forma de energie care ma atragea la ea. Cand am intrat in aceea gaura a energiei am vazut multe flori , copaci, ferigi si liene.

Cand m-am oprit am vazut foarte multi copaci care erau legati intre ei cu ajutorul lianeloe,erau multe flori diferite,unele erau mari altele erau mici ,dar erau foarte frumos colorate.

Pe langa aceste flori multicolore erau si niste frunze uriase, parca ma aflam in paradis. Plimbandu-ma prin jur a inceput sa ma doara picioarele asa ca m-am asezat langa un copac si am adormit.Dupa ceva timp m-am trezit ,eram fosrte speriata din cauza locului,eu am visat acest lucru,dar acuma este foarte real acest vis.

Gandindu-ma unde as putea fi,auzeam niste voci care ma strigau , dar cand m-am ridicat, in fata mi-a aparut un sarpe verde foarte frumos Speriata de acel sarpe am inceput sa alerg. Dupa cateva minute am dat de o plaja si de apa.Uitandu-ma prin jur, pe plaja am observat niste omuleti care mergeau si strigau:”Maia!,Maia!”.

Acea Maia eram eu,spre ei le-am spus”Da!”, dar ei au incetat sa mearga. Dupa cateva minute i-am ajuns si eu ,acei omuleti erau colegii mei de clasa care ma cautau. Intrebandu-i unde ne aflam ei imi spusesera ca suntem in vacanta cu clasa in jungla Amazonului. Surprinsa de raspunsul lor i-am intrebat de cat timp ne aflam aici, dar ei vazand ca nu mai stiu nimic mi-au spus ca suntem aici de o saptamana si ca vom pleca acasa peste cateva zile.

Deodata imi suna alarma telefonului, cand m-am trezit aveam in mana o carte despre jungla Amazonului care trebuia citita pentru geografie.

Cand am ajuns la scoala le-am povestit colegilor visul. Acestia ,surprinsi de visul meu, s-au gandit sa mergem toti in excursie cu clasa nu in jungla Amazonului ca si in visul meu,ci la Marea Neagra timp de o saptamana cu clasa.

Cred ca ar fi minunat.

       MOŞUL  ŞI  ÎMPĂRĂTEASA      

                                              

                                     De Grădinar Marian,clasa a VIII-a

A fost odata ca niciodata un mos tare, tare batran si o imparateasa foarte vesela. Intr-o zi pe cand soarele stralucea nemaipomenit de frumos, mosul fiind batrin si bolnav a incetat din viata.

Pana aici vi se pare trist nu? Insa nu stiti adevaratul motiv pentru care murise batranul.

Pe lumea cealalta, el i-a cerut lui Dumnezeu sa-l mai lase sa se mai nasca din nou intr-o familie. Dumnezeu i-a permis, si ghiciti in ce familie s-a nascut? Chiar in familia de regi, iar mama sa era chiar imparateasa pe care o chema Bachitta , el era primul ei copil , ea era foarte frumoasa, iar tatal batranului, acum fiind prunc in fasa, se numea Tristan. Baietelul , pe nume Hary Malown,semana cu ambii parinti , iar pe zi ce trecea tot mai mare crestea si mai frumos se facea. Deoarece era print , invata carte , insa invata si sa lupte ca un adevarat luptator. Ii merse vestea peste toate marile si oceanele de felul in care el era instruit de catre tatal si mama lui.

Vestea circula pana cand a ajuns intr-un loc sumbru, intunecos si inspaimântator, undeva in Muntii Umbrelor , unde traia o vrajitoare malefica,vicleana iar uratenia ei era cat a puterilor sale , acestea fiind foarte puternice,va imaginati cum arata, o chema Ursanna.

Auzind de prinţul Hary Malown, aceasta stia ca acest copil este o bucata din sursa ei de putere si viata.De fapt era piesa lipsa pe care o asteptase mii si mii de ani.

Din fericire era si o zana buna, traia tot intr-un munte, acesta era din smaralde,rubine,safire,si aur. Era Muntele Vietii Fara de Moarte si a Tineretii Vesnice. Vrajitoarea,cu siguranta a incercat sa intre in acel munte insa muntele si zanele de acolo, nu au acceptat ca Ursanna sa intre, deoarece era rea si malefica iar pentru a supravietui, la fiecare o mie de ani,fura copii cu sânge albastru, adica fii de imparat. Ii sacrifica iar sângele acestora o tineau puternica iar acum sursele ei erau pe terminate. Tanarul Hary Malown era in floarea virstei, avea 17 ani.

Ca orice baiat,era indragostit de o fata de varsta lui ,o chema Catriwn.Era foarte frumoasa, cu ochii albastri ca si cerul cel senin, parul auriu sclipitor, in obraji rosie ca si trandafirul, iar buzele ei lucioase erau ca doua petale de trandafir roz, catifelate si moi ca si casmirul. Aceasta nu era nici printesa nici taranca, ea locuia undeva in vazduh iar o data pe saptamana, sambata,la apusul soarelui, se intalneau sub ploaia de stele si  sub luna cea mare si luminata,intr-un loc din spatele gradinii lui Hary Malown, langa o fantana aurie si langa gradina cu trandafiri rosii-sangeriu.

Era o splendoare peisajul, insa sa ne intoarcem la fata din vazduh, cum va spuneam era foarte frumoasa si traia chiar in cer.Era zana care proteja toate secretele omenirii deoarece tot ce se vorbea se auzea in cer ,iar zana stia despre fiecare in parte.                                        Intr-una din zile, vrajitoarea din Muntii Umbrelor,  puse la cale sa porneasca in cautarea printului Hary Malown. De indata ce auzise zana Catriwn, coborase din cer sa-i spuna lui Hary ca este intr-o mare primejdie si ca este urmarit de vrajitoarea din Muntii Umbrelor,pentru a-l omori si a-i lua sangele pentru a o face din nou tanara si invincibila!Zana Catriwn i-a spus lui Hary Malown sa vina la ea in lumea ei, a cerurilor.

De ce spun la plural? Deoarece erau mai multe ceruri erau zece, fiecare cer cu o denumire; primul era Cerul Vazator, al doilea Cerul Puritatii, al treilea era Cerul Credintei,al partulea Cerul Stelelor, al cincilea era Cerul Lunii, al saselea  Cerul Soarelui, al saptelea era Cerul Judecatii, al optulea  era Cerul Animalelor Zburatoare. Iar al noualea era Cerul Celor Nepacatosi, Luminati si cu Inima Curata.

Zana locuia in al zecelea cer de unde controla celelalte ceruri. Acolo avea o lume a ei , o lume plutitoare , desprinsa parca din basme. Acolo traiau toti oamenii puri din toate punctele de vedere. Prin toate cele 10 ceruri trebuia sa treci pentru a ajunge la cel mai inalt cer. Parca era un alt taram , o alta planeta . Erau castele, palate, copaci, arbori si cascade. Erau animale, lei, lupi, ursi, vulpi, miei, veverite, caini, cai inaripati. Aceste animale erau blande si nu cunosteau instinctele animale deoarece erau puri, vorbeau, si mancau doar fructe. Totul era ca in al zecelea cer, as vrea sa va pot da putina imaginatie dintr-a mea pentru a vedea acest rai.

Deoarece printul Hary Malown,nu era in pacat,si crescuse in armonie si veselie,putea trece de cele noua ceruri pentru a ajunge la al zecelea,deoarece vrajitoarea nu putea intra, parintii printului auzind de vrăjitoare, au decis sa mearga in Muntii Tineretii insa vrajitoarea stia totul asa ca i-au urmarit si i-au capturat ducandu-le in Muntii Umbrelor. Vrajitoarea a facut acest lucru pentru a-l atrage pe printul Hary la ea. Din cerul al zecelea, printul vazuse totul , spunandu-i zanei Catriwn ca vrea sa coboare pe pamant pentru a-si ajuta parintii insa zana stia ca daca va merge acolo, el va fi ucis,asa ca aveau nevoie de un plan bine gandit.

S-au gandit impreuna cu cei noua luminati, toti facand parte din cele noua ceruri. Ei erau regii cerurilor. Prin unificarea puterilor lor au creat o holograma identica cu printul Hary, si i-au trimis inapoi pe pamant pentru a-i salva pe parintii lui. Au mers la castelul Ursannei , s-au ascuns dupa un copac si au lasat holograma sa intre in castelul intunecos al vrajitorii. Vrajitoarea Ursanna nu stia ca nu e cel adevarat  iar cand a incercat sa-l taie ca să-i ia sângele , holograma a disparut. Nu puteau rezolva nimic cei doi doar stând , asa ca au intrat in castel.

Parintii lui Hary erau intr-o cusca  in aer , facuta din energiile rele ale vrajitorii Ursanna. De indata ce i-a vazut ,s-au apropiat de ei, a închis toate geamurile si usile si a inceput sa rosteasca niste cuvinte nemaiauzite pana atunci. Acele cuvinte erau rugaciunile spuse inaintea sacrificiului.

Atunci zana i-a spus printului;

–Ai incredere in mine?

–Normal ca am ! si orice ar fi sa stii ca te voi iubi mereu ,si chiar daca n-o sa-mi mai vad parintii,noi ne vom intalni in lumea ta.

–Ai uitat?eu sunt zana cerului ma pot face ce doresc cand sunt langa persoana iubita,sunt o stea!

–Si ce putem face?ce poti face?

–Ce fac stelele?stralucesc!saruta-ma!

In momentul in care cei doi s-au sarutat,radiau de stralucire si luminozitate, era un sarut magic, un sarut de aparare asa ca vrajitoarea malefica s-a distrus transformandu-se in pulbere de stele iar castelul in care locuia s-a transformat intr-un palat feeric .

Acum totul a revenit la normal, parintii printului au fost salvati, iar cei doi au facut nunta mutandu-se cu totii in Muntii Tineretii Fara Batranete si a Vietii Fara de Moarte unde traiesc si acum in armonie, fericire, tinerete si puritate.

Iar eu, atunci cand este seara cu luna plina ma transform in stea si ma duc in vizita in munti, si va pot duce si pe voi insa doar daca veti tine acest secret.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.